la intrare

..si daca tot va povestisem despre mosuletul sportiv de pe balcon, m-am gandit ca as putea elabora putin tema cubului.
azi: episodul 1.

cubul de beton in care ocup o patratica foarte foarte mica (you wish that you could rhyme like meee!) gazduieste o gramada de oameni de toate felurile. ce e sigur, insa, e ca jumatate din populatia acestui bloc asteapta pensia si verifica la avizier consumul propriu si in special cel al restantierilor. alte activitati de mare interes includ statul pe banca in zilele calduroase, observatul oamenilor care parcheaza in locurile altora si organizarea de sedinte de bloc.

intrarea in cub e pazita strasnic de o batranica de la parter, care de multe ori isi aduce un taburet si il pune in fata scarilor. cand e prea frig pentru a sta in fata blocului, isi tine usa de la apartament deschisa, avand marele avantaj de a sta exact langa lift. fin'ca e tare de o ureche si are o privire fixa si suspicioasa, nu raspunde intotdeauna la salut, dand impresia ca e un fel de bufnita inteleapta.
impreuna avem program fix: cand vin de la lucru o salut, ma saluta si ma intreaba daca vin de la lucru, eu o intreb de sanatate, ea nu ma aude, dupa care chem liftul.
bufnita inteleapta e tare simpatica, de altfel, dar poseda o memorie inspaimantatoare pentru varsta ei si de cateva ori am suspectat-o chiar de omniscienta.

exemplu: coborasem intr-o duminica dupa tigari, cand o vad pe taburet..
io: buna ziua
>:> : e plecat sotu'?
(locuiesc cu prietenul meu, caruia mosnegutii ii spun "sotul", ei fiind mai de moda veche, asa. inca de vineri, sotu' plecase la bunicii lui in chisinau, luand trenul si lasand masina in fata blocului)
io, clipind nedumerita: aaaa.... da.
>:> : de doua zile, nu?
io in voice-over: WTF?!