viata nu-i ca-n filme, batman

acum doi ani pe vremea asta intrasem mai mult sau mai putin accidental (adica la insistentele lui) intr-un pet shop, ca sa intrebam despre anunturile cu "dau pisici" din vitrina. am intrat sa intrebam fin'ca, fie vorba intre noi, la cat de decolorate de soare erau ele, pisicii pozati sigur erau acum la pensie, daca nu chiar spirite in locuri cu verdeata si conserve de ton, de unde au fugit toti veterinarii.
dialogul a decurs cam asa:
io: anunturile alea din vitrina mai sunt valabile?
tanti de la magazin: mda..sunt cam vechi ele... da' vreti pisica?
io: cred ca da (primind un cot discret in coaste), adica sigur ca da!
tanti de la magazin: si cautati neaparat de rasa?
io: nu, vrem o pisica si atat.
pai, zice ea cu atitudinea lui matache macelaru' in reclama, asta va trebuie? si scoate de sub tejghea o aratare neagra si tare amarata, clar trezita din somn. am gasit-o si io pe strada langa magazin ieri. cred ca e cuminte, n-a mancat nimic si doarme tot timpul. e foarte mica, nu cred sa aiba mai mult de un sfert de kilogram.
intre timp, aratarea se dezmeticise ca de cat pe tejgheaua galbena, s-a uitat un pic la mine si a mieunat a protest, cum ca de ce am trezit-o noi cu nesimtire. io, fire sentimentala si usor de dus de nas, m-am simtit lovita exact in sentimentele materne si ecologisto-responsabile, asa ca am zis "ramane".
si uite asa m-am facut eu parinte adoptiv de una bucata matza care, odata vindecata de nenumaratele baiuri si scapata de si mai putin numarabila armata de purici (pe bune daca am sa inteleg vreodata cum naiba puteau trai in tihna si prosperitate atatia purici pe un animal asa de mic), a inceput sa isi arate adevarata fire de fiinta hatra cu sufletul negru ca blana.
adio vremuri fericite de dormit mai tarziu de sapte fara ceva dimineata, adio stat in pat linistita fara sa ma trezesc cu un maldar paros si cald si din ce in ce mai greu apasandu-ma pe picioare, adio citit in tihna, fara o mutra holbandu-se dintr-o parte sau alta a cartii la mine. ati fi murit de ras sa ma vedeti coversandu-ma in supermarket cu tot felul de babute nebune pe langa raftul cu mancare de pisici ori mergand la veterinar cu matza in tasca, vorbind de una singura pe strada. dominatia matzei in casa era indiscutabila.
din pacate, acum doua luni matza mea a plecat in lume, probabil la cursuri de perfectionare in arta manipularii sau la cursuri pentru teroristi incepatori, unde invata cum sa piloteze avioane si sa traga cu ak-uri. eu, in schimb, am ramas traumatizata ca un personaj din filme despre divort.