do not try to outdrink funny looking people

conferinta pe tema invatamantului romanesc se tinea intr-un hotel din sinaia care putea gazdui un numar mare de profesori veniti din toate colturile tarii. cursurile fusesera structurate si predate de doi scotieni extraordinari, flancati de doua domnisuare-translator care sa le faciliteze comunicarea cu publicul.

ca la orice conferinta de acest tip, oamenii venisera din mai multe motive: in excursie la munte, sa se plictiseasca in timpul cursurilor, sa discute verzi si uscate in pauzele de masa si, in ceea ce-i priveste pe unii dintre ei, sa incerce sa isi imbete profesorii, ca doar daca sistemul de invatamant din tara e deficitar, cel putin la baut sa-i intrecem pe scotieni, ce ma-sa mare!

vineri seara. ora opt. ultima sustinere a zilei tocmai se incheiase si pe cand ieseau bietii scotieni din sala au fost inconjurati de vreo sapte profesori tineri care, mai prin semne, mai prin trei cuvinte intr-o engleza chinuita i-au sechestrat la o masa in holul hotelului, sa le arate ce-i aia palinca ardeleneasca si sa le ezplice cat de buna-i pruna fermentata fata de posircile maltuite din scotia.
una din domnisuarele translator, care intamplator eram io, se tarsaia cu entuziasmul caracteristic si creierul terci dupa cateva ore de tradus catre liftul hotelului, amplasat - evident - in hol, langa masa apocalipsei. n-apuc io sa apas butonul de la lift cand aud:
- monica, wait. could you please come here and translate our discussion with these fine gentlemen?
dau ochii peste cap, dupa care ii intorc spre masa, unde ii vad pe bietii scotieni, unul catre 50 de ani, celalalt avand 60, sechestrati de sapte zdrahoni ranjitori care agitau vesel doua bidoane, unul cu vin, altul cu palinca, umpland de zor pahare luate de la sala de mese. evident ca mi s-a facut mila de ei. erau niste oameni extrem de bine educati si de politicosi, cu care apucasem sa ma imprietenesc pe parcursul proiectului.
ajung io la masa, iau loc pe un fotoliu pe care mi-l impinsese unul dintre ranjitori si astept rabdator sa inceapa tirada clasica de intrebari penibile:
-no, cum va plac romancele?
-well, we're married men, but this doesn't mean we don't appreciate the wonderful women working on this project. we're very grateful to be helped by them.
astia stramba din nas.
-da' palinca ati mai beut? las' ca stim noi ca nu, ca voi aveti whisky, da' aici in romania se bea palica. ea-i tare buna, asa ca sa bem!
si agita ei paharele in aer, cand unu' se prinde ca eu nu am nimic in fata. ma evalueaza ranjind: "micuta asa, la costum. ia sa fac eu o poanta proasta."
-stati, ba, nu beti, ca nu i-am turnat nimic la domnisuara!
-as prefera sa nu beau, multumesc.
- nu se poate, domnisuara! noi am adus palinca minunata de la noi, din ardeal, si trebuie sa gustati! zice asta cu gura pana la urechi, turnandu-mi in pahar cantitate dubla fata de cat turnase celorlalti (adica in jur de trei degete), dupa care mi-l intinde fals indatoritor.
il iau cu fata inexpresiva printre hlizelile si chicotelile celorlalti zdrahoni. ma uit in jur si zambesc.
- sa traim! zic, dupa care duc paharul la gura si il golesc teatral dintr-o singura inghititura.
chicotelile amutesc pe loc. ochii zdrahonilor se fac cat cepele. falcile atarna. eu inghit in sec din cauza valului de caldura din gat, dar il reprim rapid. e randul meu sa ranjesc.
- si eu sunt din ardeal.
pauza admirativa, urmata de strigate de veselie: "e de-a noastraaaa!!!" [restekpa]
profit de ocazie ca sa le multumesc de bautura, astept sa goleasca paharele toata lumea, dupa care trag de scotieni si le spun astora ca seminarul incepe devreme si e tarziu. unul din scotieni, cel mai cumpatat, ia si el liftul. celalat a ramas, iar a doua zi a ajuns la conferinta doua ore mai tarziu, cu o fata evident suferinda.

nota: as vrea sa-i multumesc lui denisoiu pentru antrenamentul care mi-a permis sa marchez acest onorabil 1 la 0 in deplasare. :)