christiansands

dupa ce tocmai am retezat cu ciuda capul oii de turta dulce pe care am luat-o ieri din foaierul salii palatului, sunt gata sa va povestesc despre ce s-a intamplat la concert aseara.

am ajuns pe la opt la sala palatului. incercand sa evit baltile de langa intrare, am vrut sa intru in urma unui tip care inchidea o usa mai mica, nestiind ca usa era un portal care teleporteaza oamenii pe front la marasesti: "pe aici nu se poate trece, e numai pentru presa". desigur, intrarea asta dadea tot in holul unde se adunase restul lumii platitoare de bilete, da' presa-i neamu' ghetto-dac, se pare.

inauntru, ditamai expozitia de obiecte traditionale (oale de lut, ii, balarii). sa nu credeti ca as avea ceva cu portu' traditional daaaaar, daca toate au locul si timpul lor, poate ca ideea de a asocia o expozitie de mtr cu un concert trip-hop nu e din cale-afara de ortodoxa. recunosc ipocrit ca am achizitionat totusi una bucata oaie de turta dulce - nus' de ce, de fiecare data cand vad turta dulce expusa pe tejghele, ceva dubios se reseteaza in mine, ca si cum as fi fost programata subliminal si treeebuuuieeee saaaaa cuuuumpaaaar...

desi a inceput tarziu, concertul in sine a fost minunat, cu un playlist exceptional. tricky nu e genul de artist care comunica cu publicul, de altfel la cate tigari (nu bag mana in foc ca era tutun :>) si-a aprins pe scena nici nu cred ca ar fi putut sa o faca, insa muzica lui mi se pare gandita astfel incat sa te simti insular si extatic, izolat in timp si spatiu, ca si cum acest concert ar fi cantat numai pentru tine, prezenta celorlalti fiind doar o coincidenta bizara.

dupa mine, tricky trebuie ascultat stand pe jos, eventual fumand, ori topaind daca spatiul iti permite sa faci asta, in nici un caz intr-un fotoliu la sala palatului, ca la teatru, ca la o conferinta, ca la o cuvantare politica. cand doua lumi intra in coliziune, cutremure vor fi cu siguranta.

oamenii au incercat cat au incercat sa stea linistiti, dupa care au sarit in picioare. s-a topait, s-a urlat, dar din cauza contrastului cu sala era si ceva nenatural, fortat in toata agitatia lor. urasc ideea de concert petrecut in fotoliu, urasc si sala aia mare si frigida, dar la sfarsit am avut o strangere de inima cand am vazut mucuri de tigara stinse cu calcaiul pe mocheta comunista care, la o adica, n-avea nici o vina ca in bucuresti nu exista un stadion acoperit unde sa se tina astfel de concerte.

finalul insa, m-a scarbit complet - dupa ce trupa chemase oamenii din fata pe scena si o gramada de pustani topaiau incantati pe acordurile ultimei piese, al carei refren era repetat obsesiv, ca si cum concertul ar fi putut dura pana dimineata, cineva a hotarat ca se cantase mult dupa ora de inchidere. niste bodiguarzi acefali inconjurasera scena si priveau neajutorati multimea fericita care topaia pe ea. daca la inceput am crezut ca se simt depasiti numeric si neajutorati pentru ca ar fi vrut sa fereasca trupa de public, am priceput ca de fapt se agitau pentru ca voiau sa se care acasa, deci sa ceara terminarea concertului. pentru ca nu puteau da nici publicul jos de pe scena, nici ajunge la trupeti, au hotarat ca metoda cea mai eficienta si "respectuoasa" este sa taie curentu' pe scena.
pai ba, nici in cluburile de karaoke din fund de orasel minier nu se face o asemenea chestie! cat de gros v-a crescut soricu' pe obraz sa va permiteti asa ceva si sa va mai si postati in grup in fata scenei facand semne de autostopisti sa se care publicul - ala din contributia caruia sunteti platiti, apropo?! ce, aveti metrou de prins la ora doispe sau o sa vi se transforme capatanile in bostani si in exterior, ca de continut ne-am lamurit deja? ma bucur ca lumea i-a taxat fluierand si scandand "ceausescu - pcr".

muriti, ba!