cred sincer ca darwin a gresit asezand omul cu o treapta mai sus ca animalele - din cele mai multe puncte de vedere suntem muuult inferiori creaturilor care actioneaza dupa cum le dicteaza instinctele primare. ai pretentia de a fi o fiinta rationala dar cu prima ocazie in care ti se testeaza asa-zisa inteligenta, alegerea fireasca spre care inclini va fi cea instinctuala. sigur, nu e nimic gresit in a urma instincte, dar majoritatea instinctelor omenesti sunt prevertite, rasucite, contorsionate, iar simtul masurii e un prag artificial inventat doar ca sa putem trai laolalta fara sa degeneram prea repede in ceea ce suntem cu adevarat.
ce e frumusetea pentru tine? un om, un obiect, o creatie artistica? ce incerci in contemplarea acestuia? ti se pare minunat, fabulos, un ideal? te vrajeste, te umple de fericire, iti strange stomacul ghem, iti pompeaza sange in organe periferice? te inspira, te face sa te simti intreg? ai vrea sa il admiri la infinit, sa il posezi, sa il diseci, sa il sfarami, sa ii pricepi resorturile intime care il fac perfect? sa il dispretuiesti, sa ii cauti defecte, astfel incat sa il cobori de pe piedestalul pe care singur l-ai urcat, sa iti urli propria neputinta sau inferioritate in fata sa ori sa incerci sa iti lasi amprentele pe suprafata sa fragila?
noi spunem: copilul este inocent, adolescentul este sensibil, adultul este intelept. dar copilul construieste oameni de zapada ca la final sa ii darame. adolescentul isi bate joc de dragostea altora pentru ca are un sentiment fals de putere. profesori limitati se chinuie sa spele pe creieri generatii de elevi intregi la minte pentru a-si razbuna propriile neputinte. oameni abrutizati dau cu piciorul in animale pe strada pentru ca pot. conducatori dementi dicteaza ca nu exista frumos in afara unei anumite fizionomii si vor sa reformeze lumea in numele ideii lor.
fara nici un efort prea mare de gandire, imi amintesc limpede cum, copil fiind, am aruncat pietroiul ala mare si greu pe rama care incerca sa se tarasca in apoi in pamant si asta doar pentru ca puteam. imi amintesc limpede cum am mai zis in mod absolut gratuit ceva mai incolo "nu vreau sa mai am nimic de-a face cu tine" sau cat de taioase ori nemiloase au fost diverse cuvinte pe care le-am spus acum un an, o jumatate de an, cateva luni.
sunt minunata creatura de-si zice "om" si am toate motivele sa ma mandresc: am zdrobit, am pocit, am taiat, am spart, am provocat tristete, etc.etc.etc.
where'd you go, psycho boy?
I felt like destroying something beautiful.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Eh, sa fim si pozitivi: nu numai altii au de suferit. Ne omorim si intre noi
mda, mai ales de sarbatori prin magazine :P
Yet each man kills the thing he loves... ca iar mi-am amintit de Oscar
lucru ciudat- si pe mine ma apuca starile de genul asta la sfarsitul anului; cred ca e vorba de un bilant sau asa ceva.
mi s-a intamplat sa sun in decembrie un coleg caruia ii facusem viata amara pentru ca le povestise baietilor ca suntem "pe bune" doar pentru ca ne-am intalnit prin oras si am stat putin de vorba. evident, dupa telefonul meu, le-a spus din nou ca de data asta clar suntem "pe bune". asa ca vezi ce faci :))
@ruki: vezi ce faci tu, ca vad ca roiesc in jurul tau ciudatii :P
sunt om, deci nimic din ce e omenesc nu mi-e strain. nu mai stiu cine a zis asta, dar a zis bine.
asta e specia, n-ai ce-i face, singura care isi omoara puii in mod constient, responsabil, calculat.
Trimiteți un comentariu