e clar: traversez o noua perioada cu turbulente atmosferice. ma nelinisteste doar gandul ca zenobia e din nou imprumutata si n-o pot rasfoi. prin urmare, primul lucru pe care am sa-l fac azi dupa lucru e sa intru in prima librarie si sa cumpar cartea a nu mai stiu cata oara.

imi place amanuntul asta grozav in legatura cu romanul - ca e de imprumutat si de povestit celor dragi, celor care-ti plac, celor ce stau la rascruci si au nevoie de o felie de altfel in viata. am cumparat cartea de multe ori - am tot imprumutat-o celor care au cerut-o, dupa care nu ma lasa inima sa o mai iau inapoi - era deja a altcuiva. in alta ordine de idei, de fiecare data cand cumpar un nou exemplar stiu ca mai deschid un cerc, ca am sa cunosc oameni carora o sa-mi doresc sa le povestesc despre zenobia si sa le dau cartea.

cercurile nu se inchid niciodata - tu poate afli de la mine, altii vor afla de la tine, eu am aflat la randul meu asa: ext. parc (soare, frig): un baiat sta pe banca tinand o carte in mana. citeste cateva randuri, dupa care inchide cartea incruntandu-se concentrat, ca elevul care-si repeta lectia, dupa care o deschide din nou.
multumesc.