oaia din baie, cainele de pe balcon

viata e plina de un neprevazut atat de neprevazut incat te poti trezi oricand cu oaia unor cunostinte in baie pentru o noapte (asta mi-a povestit o colega de lucru) sau cu un sobolan sub aragaz (dupa cum le va spune grampa nepotilor). am ajuns sa cred ca boturile de cai care se itesc pe balcoanele blocurilor de langa unele sate (am vazut si io asa ceva) sunt o modalitate ghidusa prin care natura iti face cu ochiul, luandu-ti civilizatia la misto.

la o adica, urbanitatea relativa in care ne complacem este doar cu un pas in fata gospodariilor satesti. cum va veni o criza de gaze sau o penurie de mancare in supermarketuri, cum ai sa vezi oameni spargand lemne in fata blocului sau plimband porcu' in lesa, ca deh, azorel nu ar fi la fel de gustos.

acestea fiind spuse, am sa va povestesc despre intalnirea mea de orasean nepriceput cu mama-natura sub forma unui catel abia fatat in fata blocului intr-o dupa-amiaza de vara.

cand mama-natura te cheama sa iti faci datoria si mai si schelalaie de ar putea trezi si vecinii din varful dealului de langa bloc (unde e un cimitir), e cazul sa raspunzi cu promptitudine si sa ai la indemana un prosop in care sa extragi aratarea cu ochi lipiti din iarba deasa si uda (ca ploua afara). dup-aceea, mama-natura o sa aiba grija sa te treaca prin tot felul de incercari initiatice, ca de exemplu sa te trezeasca din trei in trei ore ca sa-i dai tainul de mancare alienului fara blana, mai intai cu pipeta, dup-aia cu biberonul, dupa care cu pireuri si tot asa pana la mancare solida. sau sa te puna in situatii penale la farmacie ("vreau un biberon" "cat de mare e copilul?" "cam de-o palma si invata sa latre"). sau sa te umple de mizerii din toate orificiile posibile cand ti-e lumea mai draga. si la sfarsit sa iti rupa inima in doua, patru, douaspatru cand trebuie sa te desparti de aratarea care are deja ochi si dinti de lapte, dar merge sa traiasca la oameni care au casa, curte, tot tacamul...

vine o prietena de-a mamei in vizita in perioada in care inca nu facuse ochi:
- ce animal dragut! e porc de guineea?
mama zice ca nu, ca e caine, eu ma reped spre el sa-i pun mainile pe urechi, ca nu care cumva sa creasca un complexat ca noi astialalti de la oras.