vorbeam cu o persoana cu care nu ma mai intalnisem de multa vreme. mi-era drag sa o revad, arata exact la fel, asa cum stiam ca avea sa arate, asa cum era firesc sa arate. pierdeam vremea intr-o cafenea si totul ar fi putut sa decurga natural daca discutia nu ar fi virat incet, dar sigur asupra lucrului.
detalii marunte strica echilibrul unei iesiri in oras, tulbura armonia conversatiei dintre doua persoane care, decupate din contextul cotidian, gandesc asemanator. imi pasa de mine, imi pasa de tine, deci nu vreau sa te aud rostind aceleasi clisee obosite despre slujbe si colegi pe care le spune toata lumea.
spune-mi mai bine ce faci, la ce te-ai mai gandit in ultima vreme, cat de bine incapi in hainele-rol de vecin amabil, bucatar exemplar, turist dezorientat, sofer model, individ schizoid, desi ocazional prietenos.
as vrea sa ne putem bucura impreuna.