bagaj

caram in spate saci plini cu tot felul de lucruri de care am vrea sa scapam - capete de dialog mirosind a naftalina, replici odata ascutite, una sau doua amintiri jenante, decolorate de prea multe reluari si asa mai departe.

inaintam la plezneala in cautarea unui punct ideal de colectare a deseurilor, care ar putea fi undeva pe urmatoarea strada, chiar dupa colt, sau in stanga primei intersectii. sau nu. e probabil mai incolo, si cum n-am vrea sa lasam desaga aiurea in drum, s-o desire pisicile, s-o ude cainii, s-o imprastie boschetarii, o caram mai departe.

in timp, desaga devine din ce in ce mai grea, dar cum sa o lasi de izbeliste cu cainii, pisicile si boschetarii, nu e mai bine sa o mai cari putin, pana la prima trecere, pana la prima intersectie, pana la primul tomberon?

timpul trece, oasele paraie.